Epicondilita laterala (cotul tenismenului)

Tratamentul inflamatiei epicondilitei cotului, Epicondilita laterală (Cotul tenismenului) - cauze, diagnostic, tratament

Patogenie Umărul este articulaţia cea mai mobilă a corpului uman. Responsabili de mobilitatea sa sunt mai mulţi muşchi dispuşi în straturi unul peste altul. O grupă musculară aparte, situată în profunzime, poartă numele de coafa sau manşeta rotatorilor, fiind alcătuită din 4 muşchi ce asigură prin acţiunea lor rotaţia umărului.

Termenul de tenis-elbow cotul tenismenului — Morriseste o prescurtare utilizată pentru una sau mai multe circumstanţe patologice, unele bine definite şi altele imprecise care atrag o durere spontană şi provocată la marginea externă a cotului Grenshow. Aceasta reprezintă ruptura parțială a fibrelor tendonului, articulația cotului nefiind afectată.

Epicondilita laterala este o conditie dureroasa a cotului, cauzata de o utilizare excesiva.

Articulaţia radiohumerală este o enartroză condiliană şi participă la mişcările de flexie-extensie. La nivelul condilului humeral, în partea externă există o proeminenţă osoasă denumită epicondil, loc de inserţie pentru ligamente şi muşchi.

Astfel, primul stadiu presupune apariția modificărilor inflamatorii care sunt reversibile.

Protocol de recuperare in epicondilita laterala (cotul tenismenului)

Tratamentul inflamatiei epicondilitei cotului doilea și al treilea stadiu constau în modificări ireversibile la nivelul mușchilor, iar ultimul stadiu este caracterizat de către apariția fibrozei și a calcifierilor. Mai mult decât atât, jucătorii amatori care nu au deprins încă tehnica exactă a jocului de tenis au șanse mai mari de a dezvolta simptomatologia supărătoare ce caracterizează epicondilita laterală.

tratamentul inflamatiei epicondilitei cotului tratamente cu artroză și tracțiune

Mișcarea repetitivă la care se adaugă ridicarea greutăților sunt și ele încriminate în apariția microtraumatismelor la nivelul articulației cotului. Si nu în ultimul rând, zugravii, măcelarii și mecanicii auto folosesc în mod repetat articulația cotului motiv pentru care pot dezvolta epicondilită.

Tendinita (inflamatie) a tendonului cap lung al bicepsului brahial - evaluare artroscopica

Semne clinice epicondilită laterală Progresiv durerea se simte în timpul jocului şi la sfârşitul zilei. Debutul apare cel mai adesea la dreapta pentru dreptaci şi începe cu o durere care iradiază de la faţa antero-externă a cotului spre marginea externă tratamentul inflamatiei epicondilitei cotului membrului superior, cel mai adesea către antebraţ, apoi spre braţ.

  • Epicondilita laterală sau cotul tenismenului, ce este si cum se tratează
  • Cauze, tipuri, simptome și tratamentul epicondilitei cotului Osteocondrozei Autorul articolului: Nivelichuk Taras, șeful departamentului de anesteziologie și terapie intensivă, experiență de lucru de 8 ani.
  • Cauze, tipuri, simptome și tratamentul epicondilitei cotului - Osteocondrozei -
  • Deteriorarea articulației cotului antebrațului și mâinii
  • All rights reserved doc.
  • Recuperare epicondilita laterala | CENTROKINETIC

Această durere nu apare decât atunci când mişcările de extensie şi de supinaţie, sunt cel mai adesea asociate. De aici rezultă o impotenţă funcţională crescândă.

tratamentul inflamatiei epicondilitei cotului scârțâie în articulațiile degetelor fără durere

Durerea dispare la repaus şi reapare tratamentul inflamatiei epicondilitei cotului reluarea activităţii sportive. Timpul de evoluţie este imprevizibil de apreciat.

tratamentul inflamatiei epicondilitei cotului tratament pt picioare umflate si dureroase

Se poate observa o vindecare spontană sau o recidivare anuală. Examen epicondilită laterală Aspectul tratamentul inflamatiei epicondilitei cotului mobilitatea cotului sunt normale; epicondilita Există la palpare un punct dureros, sensibil, situat pe epicondil; Mişcările de extensie-flexie ale cotului sunt normale; Pronaţia nu este dureroasă, supinaţia este dureroasă mai ales atunci când cotul este în extensie; Extensia pumnului şi a degetelor este adesea sensibilă; Nu există amiotrofie şi nici cracmente; Examenul radiologic este adesea normal.

  1. Dureri articulare funcționale
  2. Durere după o vânătăi de gleznă

Diagnostic epicondilită laterală Pentru a diagnostica epicondilita, medicul va efectua un set de teste în care va pune presiune pe zona afectată, cerând pacientului să-și miște cotul, încheietura și degetele. O radiografie a cotului confirmă și diferențiază cauzele existente ale durerii care nu sunt legate de epicondilită, precum fractura sau artrita. Echografia si RMN-ul sunt alte investigații imagistice utile pentru diagnostic, dar frecvent evitate datorită costului mare.

Anatomia articulatiei cotului

Screeningul R. Diagnosticul se pune pe baza semnelor și a simptomelor clinice care sunt discrete și caracteristice totodată. Cu articulația cotului complet în extensie pacientul va resimți puncte de sensibilitate dureroasă deasupra punctelor afectate din cot, originea extensorului carporadial de pe epicondilul lateral.

tratamentul inflamatiei epicondilitei cotului dureri zburătoare ale articulațiilor mici

Durerea se poate resimți și la flexia pasivă a încheieturii și extensia contra rezistență a acesteia testul Cozen. În funcție de severitatea și cantitatea leziunilor multiple ale tendonului, mușchiul poate să nu se vindece complet prin tratamentul conservator.

Sfatul Medicului Epicondilita — cauze, simptome si tratament Inflamatia tendoanelor de la nivelul articulatiei cotului poarta denumirea de epicondilita. In functie de localizarea durerii si a modalitatii de iradiere a acesteia se identifica doua categorii si anume epicondilita laterala sau cotul tenismenului si cea mediala sau cotul jucatorului de golf. Suprasoliciarea excesiva a articulatiei cotului in urma efectuarii sportului, dar si dupa diverse activitati zilnice poate sa duca la aparitia durerii cu localizare la acest nivel.

Tratament epicondilită laterală Repaus sportiv de zile; Infiltraţii la locul dureros cu corticoizi sau antienzime infiltrații ; Antiiflamatoare: sub formă de unguent care trebuie să pătrundă prin presiuni superficiale, uşoare şi prelungite, de ori pe zi.